TEHNOLOGIE
Protecțiile nano-moleculare sunt substanțe care conțin particule de dimensiuni foarte mici, între 1-100 nm (de peste 60.000 ori mai mici decât grosimea unui fir de păr).Prin aplicarea acestor substanțe pe suprafața materialelor, porozitățile și microfisurile prezente în material sunt sigilate și materialele dobândesc noi proprietăți și performanțe.
Există și posibilitatea de a trata în profunzime materialele cu scopul de a crește coeziunea structurală a acestora și de a potența tratamentele de suprafață. Rezultatul utilizării acestor acoperiri nano-moleculare inteligente este creșterea nivelului de sustenabilitate prin reducerea uzurii, diminuarea costurilor de mentenanță și prelungirea duratei de viață a materialelor tratate.
BENEFICIILE PROTECȚIILOR NANO-MOLECUALRE
Apa reprezintă principalul vehicul prin care agenții chimici agresivi din mediu și murdăria ajung în contact cu suprafețele diferitelor materiale naturale sau sintetice. Contactul suprafețelor poroase cu apă poate conduce la degradarea finisajelor și la dezvoltarea de microorganisme în zonele afectate. Hidrofobia reprezintă cumulul de fenomene fizice prin care apă este respinsă de suprafața pe care ajunge.
Suprafețele netratate au porozitatea deschisă, permițând apei să transporte în masa materialului agenți chimici, contaminanți și murdărie. Finisajele devin vulnerabile, iar curățarea este dificilă. Anumite tipuri de contaminanți nu mai pot fi curățați fără abraziune mecanică sau detergenți agresivi.
Pelicula creată de protecția nano-moleculară acționează prin modificarea unghiului de contact al picăturii de apă și diminuarea tensiunilor de suprafață. Acestea reprezintă pârghiile principale prin care molecula de apă rămâne la suprafața materialului într-o formă compactă, împiedicând astfel contaminarea suprafeței. Tratamentul generează efecte de respingere a apei și murdăriei, astfel protejând aspectul și integritatea suprafeței.
Suprafețele tratate nu permit apei, murdăriei și contaminanților să pătrundă în porozitatea materialului, picăturile de apă se scurg cu ușurința de pe suprafață. Curățarea devine mult mai ușoară, iar finisajele își păstrează aspectul îngrijit pentru perioade mai lungi între curățări.
Suprafețele clădirilor și ale mediului construit sunt adesea supuse vandalismului prin aplicarea de graffiti. Întreținerea și curățarea suprafețelor contaminate cu vopsea este foarte dificilă, în multe cazuri imposibilă fără abraziune mecanică intensă. Suprafețele poroase sunt extrem de afectate de această problematică, în general acestea trecând printr-un proces complex de renovare.
Suprafețele netratate permit particulelor de vopsea să pătrundă adânc în porozitatea materialului, iar vopseaua devine puternic ancorată în material. Curățarea necesită abraziune mecanică sau agenți chimici agresivi. În anumite cazuri, este nevoie de restaurarea completă a suprafeței.
Protecția nano-moleculară anti-graffiti creează o barieră de protecție inertă din punct de vedere chimic pe care vopseaua se lipește superficial. Porozitatea din suprafață este închisă prin aplicarea nanoprotecției, diminuând astfel ancorajul mecanic al vopselei în profunzimea suprafețelor. Pe suprafețele tratate, curățarea graffiti-ului se realizează folosind aparate de spălare cu apă sub presiune, fără a fi nevoie de detergenți agresivi sau de abraziune mecanică.
Suprafețele tratate nu permit particulelor de vopsea să adere la porozitatea materialului, vopseaua putând fi curățată cu ușurință doar cu aparate de spălare cu apă sub presiune. Suprafețele pot fi curățate de mai multe ori până la reaplicarea tratamentului anti-graffiti.
Materialele feroase și neferoase extrase din natură, procesate și puse în operă, oferă un proces de revenire la starea naturală, respectiv reacționează chimic în contact cu oxigenul din aer și umiditatea, formând fenomenul de coroziune sau oxidare. Acest fenomen duce la schimbarea aspectului materialelor și degradarea în timp a proprietăților mecanice.
Suprafețe netratate permit apei să intre în porozitatea materialului, iar în interacțiuni cu moleculele de oxigen din aer, acesta este expus fenomenului de coroziune. Aspectul materialului este compromis încă din primele etape, iar în timp să fie afectată și integritatea structurală.
În urma tratamentului cu protecția nano-moleculară, materialele sunt protejate împotriva coroziunii. Prin închiderea micro-porozității materialelor, umiditatea nu mai pătrunde în structura materialului, oprind contactul cu substanțe necesare pentru derularea fenomenului chimic de coroziune.
Suprafețele nu permit apei să intre în porozitatea materialului, iar în procesul de coroziunea este prevenit. Ciclul de viață al materialului este crescut în mod semnificativ. Acesta își păstrează aspectul îngrijit și integritatea structurală pentru perioade mai lungi de timp.
Aderența diverselor substanțe pe suprafețe reprezintă mecanismul prin care suprafețele se murdăresc și dobândesc proprietăți vizuale nedorite. Datorită acestui mecanism, curățarea suprafețelor devine dificilă. În anumite cazuri, este nevoie de soluții chimice agresive sau de abraziune mecanică pentru curățare, iar utilizarea acestor mijloace duce la degradarea suprafeței. Aceste probleme sunt, în general, cauzate de diverși factori de mediu care afectează majoritatea suprafețelor expuse.
Suprafețele netratate permit contaminanților și murdăriei să creeze un efect puternic de aderență prin ancorarea în porozitatea materialului. Din acest motiv, curățarea devine dificilă.
Aderența pe o suprafață este datorată unor factori mecanici (materialul se agață de rugozitatea suprafeței) și unor factori chimici (reacția chimică dintre substrat și materialul provenit din mediu). Protecția nano-moleculară este inertă din punct de vedere chimic și astfel anulează mare parte din aderența chimică. În plus, închiderea porozității la nivel nano-molecular reduce aderența mecanică, generând astfel un efect non-aderent pentru suprafețele tratate.
Suprafețele tratate nu permit aderența contaminanților și a murdăriei datorită umplerii porozității materialului și anulării aderenței chimice.
Pe orice suprafață se regăsesc diferite microorganisme provenite din mediul înconjurător, cum ar fi viruși, bacterii și microbi. Acestea ajung pe diverse tipuri de suprafețe fie prin contactul uman direct cu suprafața, fie prin curenții de aer care le transportă. De regulă, aceste microorganisme sunt încapsulate în membrane de grăsime, care le oferă protecție împotriva factorilor de mediu.
Suprafețele netratate conțin o multitudine de microorganisme, inclusiv bacterii, viruși și fungi. Acestea ajung pe suprafețe prin contactul uman sau prin intermediul curenților de aer. O parte dintre aceste microorganisme sunt agenți patogeni care pot provoca diverse afecțiuni.
La scară nano-moleculară, protecțiile cu efect biocid reprezintă o formă controlată de cristalizare a siliciului modificat, care creează o suprafață extrem de agresivă din punct de vedere al rugozității. Cristalele formate au forma unor ace foarte fine. Atunci când membrana de grăsime care protejează virusul sau bacteria intră în contact cu această suprafață, învelișul celular este sfâșiat mecanic, iar microorganismul este distrus la contact.
Suprafețele tratate nu permit supraviețuirea microorganismelor. Prin mecanismul de sfâșiere mecanică a pereților celulari, bacteriile, virușii și fungii sunt uciși imediat la contactul cu suprafața.
Componenta de rezistență a materialelor reprezintă un factor principal de diferențiere și utilizare a acestora în diverse scopuri. În cazul materialelor extrase din natură, cum este piatra naturală, sau al celor procesate, precum betonul, cărămida sau țigla, controlul atent al rezistenței mecanice constituie un aspect esențial pentru durabilitatea materialului utilizat.
Materialele netratate prezintă o structură poroasă, ceea ce le face vulnerabile în condiții de încărcare mecanică. Golurile din interiorul materialului pot colapsa sub presiune, compromițând integritatea structurală a acestuia.
Piatra naturală și materialele minerale derivate, cum ar fi betonul, cărămida sau țigla, au o porozitate variabilă la nivel de microstructură. Rezistența materialelor se referă la comportamentul acestora sub acțiunea unei încărcări, manifestându-se prin fisurare și cedare. Microporozitatea materialelor poate fi umplută cu dioxid de siliciu la scară nano-moleculară, ceea ce determină formarea unor microstructuri de cristale de siliciu, crescând astfel rezistența mecanică a materialului.
Materialele tratate au structura poroasă consolidată prin formarea unei rețele de dioxid de siliciu în interiorul materialului. Acest tratament duce la o creștere semnificativă a rezistenței mecanice, sporind durabilitatea și performanța materialelor în ansamblu.
Apa reprezintă una dintre principalele cauze de degradare ale materialelor naturale și sintetice. Pătrunderea apei în porozitatea materialelor generează probleme complexe. Pe de o parte, apa infiltrată devine un vehicul pentru agenții chimici agresivi proveniți din poluare. Pe de altă parte, ciclurile de îngheț-dezgheț produc fisurarea și degradarea mecanică a materialelor saturate cu apă, ceea ce duce la vulnerabilizarea substratului și la degradarea structurală a suprafețelor.
Materialele netratate sunt expuse infiltrațiilor și consecințelor acestora. Apa pătrunde prin porozitatea materialului, degradând finisajele și cauzând probleme precum umezeala și dezvoltarea microorganismelor în interiorul încăperilor. Mai mult, în contact cu instalațiile electrice funcționale, infiltrarea apei poate crea riscul de incendiu.
Aplicarea unei hidroizolații nano-moleculare permite impermeabilizarea materialelor prin impregnare. Nano-materialul, datorită dimensiunii foarte mici a particulelor, pătrunde adânc în substrat și creează o barieră hidrofobă care împiedică infiltrațiile de apă. Injectarea în masa materialului oprește efectul de capilaritate, iar impregnarea suprafeței protejează împotriva apei exterioare. În același timp, moleculele de aer pot trece prin hidroizolație, păstrând capacitatea materialului de a permite evaporarea.
Materialele tratate resping apa, creând o zonă cu efect hidrofob atât la suprafață, cât și în profunzimea materialului, datorită proceselor de impregnare și injectare. Aceste tratamente extind semnificativ ciclul de viață al materialelor și protejează eficient zonele interioare împotriva degradării.
